De la dragostea pentru fotbal la angoasele din vestiar, realizatorul de documentare Sikou Niakatà?, in varst? de 34 de ani, poveste?te cum corpul devine o pat?, iar ru?inea primeaz? inainte de orice altceva, relateaz? L'à?quipe."A? fi dat orice pentru asta""In copil?rie, tot ce imi doream era s? devin fotbalist. Visam la Manchester United, la tricoul ro?u, la num?rul 7, la David Beckham ?i Patrice Evra. A? fi dat orice pentru asta. Jucam fotbal cel pu?in trei ore pe zi. Eram bun. Excelent, de fapt. Jucam ca mijloca?. Eram foarte inalt - la liceu aveam deja 1,92 m - dar eram tehnic. Ceea ce este rar pentru o persoan? inalt?", poveste?te b?rbatul.https://www.youtube.com/watch?v=XI06Ntsh1ykIn adolescen??, continu? acesta, obi?nuia s? joace in cartierul in care locuia, in arondismentul 19 din Paris: "Evident, s-a pus problema unui club. Dar asta insemna s? accept ideea de du?uri comune, iar asta, pentru mine, era de neconceput. Imposibil. Ceea ce ascundeam urma s? devin? vizibil. Sunt mort pe din?untru. Vestiarul a devenit un co?mar, nu terenul!"Despre importan?a dimensiunii sexului, Sikou Niakatà? vorbe?te in documentarul s?u "Dans le noir, les hommes pleurent" (In intuneric, (…)